markbik
Bun venit pe forum!
|
Nou pe simpatie:
Ioanacatalina la Simpatie.ro
 | Femeie
25 ani
Salaj
cauta Barbat
25 - 61 ani |
|
|
markbikReguliInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
|
| #1 |
|
|
`
Prolog
"Cate rani am avut de cand ne-am intalnit? Cat de mult ne-am sprijinit unul de altul? Ma faci sa cred ca tot ce a fost intre noi nu a fost nimic decat pulbere de stele. Gandindu-ma la asta imi face ochii sa arda si usor cate o lacrima sa cada si apoi inca una si inca una pana cand un ocean de lacrimi va aparea si incet, incet te vei ineca. Imobilizata in lanturile tale nu ma pot misca, nu pot respira, ma sufoc sunt pierduta in abis, tot ce vad este nimic si doar intuneric, ma simt legata la ochi. Nu sti cat de dureros e atunci cand intr-o incapere rece iti ingheata si vocea si nimeni nu iti poate auzi strigatul de disperare. Ma intreb oare eu sunt singura victima? Cat de multi au fost lasati in urma de aceasta durere? Daca ai sti ca am devenit un nimic ai suferi? Imi pun atatea intrebari desi tie niciodata nu ti le-am adresat, aceste cuvinte care incearca sa se dezghete, oare ti le voi putea adresa? Oare vi le voi putea adresa amandurora? Chiar daca incerc acum sa va strig nu voi rezolva nimic, poate nu e vina voastra si e doar vina mea, dar daca as putea iesi din acest abis cu siguranta v-as striga numele care ma tulbura printre amintiri. Si din nou si din nou ma chinui sa va strig, dar vocea mea nu ajunge la voi e prea inghetata nici eu nu o aud, cateodata cred ca doar am gandit. Chipul si zambetul tau sunt false stiu asta pentru ca le-am simtit. Nu e ca atunci cand radeai cu mine acum e mult prea trist desi amandoi aveti aceasi expresie chair daca nu pot sa o vad tot o simt si sincer ma dezamagiti. Chiar daca amandoi m-ati lasta in singuratate si ati fugit eu v-am iertat deja pentru ca inca va iubesc pe amandoi. Simt ca daca as putea iesi din abis tot nu v-as putea atinge, tot nu v-as putea avea pentru mine pentru ca amandoi a-ti suferi, chiar daca astept in tacere sa il vad macar pe unu din voi o lacrima tot imi va cadea. Imi voi aminti mereu cuvintele pe care nu le-am putut spune niciodata. Chiar daca voi m-ati incatusat in lanturile dureri va voi astepta pe amandoi aici pana cand florile vor inflori si se vor ofili iar si iar ca un mereu infinit care nu imi e deajuns sa va iubesc pe amandoi...."
Am ramas cu aripile frante,
Akemi...
"Iertat numai in lumina luni, fascinat doar de stralucirea ta si de parul tau negru si moale. As vrea sa ma astepti intr-o rochie neagra lunga in lumina luni, sa vi usor spre mine si sa patrunzii adanc in gatul meu unindu-ti sangele din nou cu al meu si devenind pentru a doua oara impura ti-as cere usor sa ma lasi sa iti simt trupul in bratele mele si sa ne distram in intuneric. Ah...cat imi doresc sa fi mireasa mea si sa fim impreuna sa facem mai multe nebunii si sa oprim luna pentru ca ingeri se uita. Esti atat de frumoasa! Stau in genunchi si ma rog sa iti revi nu vreau sa dorimi pe veci, nu vreau sa te pierd si sa ma uit la trupul tau fara vlaga mai bine mi-as scoate ochi decat sa stau si sa te privesc in lanturi in fiecare zi cum nu spui nimic si nu ma poti vedea. Inainte de scena finala a morti, iubito vreau un nou inceput alaturi de tine nu vreau sa iti gresesc din nou. Iau un cutit si il bag adanc in pieptul meu, cu ce folos oricum sunt deja mort, dar m-ai bine vars sange decat sa vad lacrimile rosi de pe obraji tai curgand. Te-am legat la ochi sa opresc lacrimile te-am pus in lanuturi crezand ca vei sta in picioare. Nu mai suport in seara asta vreau sange sa ucid pe cineva doar ca sa te trezesti tu nu imi pasa cat sunt de rau chiar de loc tot ce vreau e sa stam doar noi doi sa fim impreuna, suna egoist dar chiar nu imi pasa. Pentru tine simt ca as putea distruge pe oricine incearca sa ne stea in calea fericirii, dar aceste ganduri sunt oricum in zadar daca tu acum mergi in intuneric si te topesti in abis..."
Lasa-ma sa fiu din nou demonul tau,
Drake...
"Silueta ta e tot cea mai ramas pe pamant daca as putea razbuna pe cineva chiar as face-o, dar stiind ca eu sunt de vina nu pot face absolut nimic in privinta asta pentru ca eu nu pot muri. M-am uitat la tine pentru o perioada lunga de timp si nu ma puteam abtine sa nu plang cand te vedeam asa totusi ti-am provocat o durere si o cicatrice care a ramas si nu cred ca ma vei ierta niciodata pentru ca din cauza mea a pornit totul. Am incercat sa dau vina pe alti fiind constient ca eu eram vinovatul si ca sa nu se mai repete am jurat ca nu voi uita. Chiar daca eu sunt cel care ti-a rupt aripile incearca sa zbori si fa ca durerea sa dispara, nu vreau ca asta sa iti fie sfarsitul defapt nu vreau sa iti fie sfarsitul niciodata nu vreau sa aud nici un clopot cand mori pentru ca nu vreau sa se intample te-as lua cu mine undeva unde doar noi am trai o eternitate. Chiar daca stiai ca nu voi muri mi-ai spus sa traiasc ca si cum as muri maine si sa simt ca m-am nascut azi. Spunei niste cuvinte greu de inteles, dar acum le-am inteels pe toate erai atat de frumoasa, stralucitoare si foarte profunda. Ma bucur! Chipul tau va trai pentru noi, chiar daca el te-a legat la ochi sa nu te mai vada plangand eu am vrut sa iti revad din nou chipul si ti-am adus ochi la lumi, dar inzadar pentru ca plangeai cu lacrimi de sange nimeni nu a suportat sa iti vada chipul firav plangand asa ca de data asta chiar eu te-am legat la ochi. Ma blochez in amintiri intunecate si realizez ca am pacatuit alaturi de tine, dar nu regret nimic pentru ca te-am avut si inca te vreau doar pentru mine, zambetul tau a disparut din mintea mea pentru ca de fiecare data cand mi-l amintesc e vag si incep sa plang pana si caldura ta nu mai este iti ating mana, dar este foarte rece. Incerc sa te imbratisez, dar lanutirle nu-mi dau voie. Ma panichez, iar tu nu esti langa mine sa imi soptesti bland si sa ma calmezi am incercat sa te transfor intr-un deomn si acum esti adormita esti pierduta intr-un abis. Vreau sa dau tot ce pot ca sa gasesc ingerul din tine si sa te aduc la normal sa nu te mai vad in lanturi. Am de gand sa imi infig o mana in inima ta pana ajung la ingerul rastignit din tine sa il trezesc sa revi la viata. Sa te vad din nou zambind cu o stralucire si o frumusete precum numele tau."
Ingerul care inca plange,
Angel...
[img]https://lh4.googleusercontent.com/-Jz6XPwAGBzI/Tsp9aAWV6NI/AAAAAAAAAsk/--o2t6G1iWk/a709d8fdbf92.jpg[/img]
_______________________________________
The sinking scenery, is wiped by this sleeve.
Following the voice, I start walking.
|
|
| |
|
| #2 |
 Sarumy♥ Angel of darkness ♥Din: Tokyo :D
Postari: 7
|
|
Hmm, foarte profund ficul ta. Imi place mult. am trecut si eu pe aici si am inceput sa citesc. E chiar interesant .
Totodata e un fic foarte misterios pentru ca nu prea am inteles cine sunt personajele si cine vorbeste cu cine. Oricum e ideea ta si abia astept sa vad next
_______________________________________
Un singur vis te poate duce departe
Insa realitatea te va tine mereu in urma
In trei cuvinte
...
Continua sa visezi
|
|
| |
|
| #3 |
|
|
Da nici nu am terminat primul capitol 
P.s'am terminat acum capitolul
_______________________________________
The sinking scenery, is wiped by this sleeve.
Following the voice, I start walking.
|
|
| |
|
| #4 |
|
|
Capitolul II:
Akemi ii puse o intrebare la care Drake stia sigur ca il blocase. Era prima data cand nu stia ce sa raspunda era o provocare adevarata pentru el. Fara sa gandeasca urmatoarea mutare raspunde iresponsabil nepasandu-i ce va urma pentru ca fiind plin de sine era sigur ca va castiga oricum.
-Mai prins aici! Nu stiu! Dar putem incerca daca vrei sa afli.Ii zambeste acesta dulce inchizandu-si ochii incercand sa nu se gandeasca la posibilul esec.
Fata nu ii raspunde la propunerea facauta de el, aceasta se indeparteaza mai mult de el vrand sa intre in camera. Drake obisnuit sa spuna ce gandeste nu s-a putut abtine si a inceput sa vorbeasca singur.
-Perfect ma ignora pe fata! Isi bate joc de mine!
Oglinda prin care Angel ii privea era defapt luna. Acesta se prapadea de ras in
fotoliul lui alb tindandu-se de stomac din cauza rasului.
-E racoare!Vi?S-a auzit vocea lui Akemi incet probabil din cauza ploii.
-Serios?! O intreaba Drake mirat neasteptandu-se la asta din partea ei. Acum ii revenise increderea in el crezand ca seara asta va fi putin mai amuzanta. Fara sa ii raspunda Drake o urmeaza si intra in dormitorul fetei. Era intuneric, dar chair si asa el vedea foarte bine. Toata camera era alba incepand de la pereti pana la mobila si sa nu mai spunem ca si Akemi era imbracata in alb.
-Nu iti este frica sa inviti un baiat la tine in camera.
-Tu nu esti un baiat! Esti un demon.Ii raspunde ea taios.
-Cu atat mai rau...? Ridica el din sprancene.
-Chiar deloc pot spune doar privindu-te ca nu esti un demon rau. Nu stiai ca cei mai sinceri ingeri se gasesc in iad.
-Traducere? Intreaba Drake putin rusinat pentru ca nu intelesese cu exactitate ce vreia Akemi sa spuna.
Akemi abandona-se deja acest subiect si nu ii mai raspunse. Asa face mereu cand nu dorea sa se implice, abandona usor discutile. Nu era deloc vorbareata doar cand o interesa ceva anume in mod special. Aceasta aprinde becul care la inceput l-a cam deranjat pe Drake. Aceasta s-a dus spre dulapul din camera s-a aplecat jos si a deschis un sertar. Din sertar a luat un prosop alb si s-a dus direct spre Drake, ea s-a ridicat pe varfuri si si-a intins bine mainile ca sa ajunga la el fiind mai inalt decat ea incepand sa il stearga pe par.
-Ce faci? O intreaba Drake nedumerit.
-Sa nu racesti... Drake ii ia prosopul din mana si incepe el sa o stearga pe par.
-Eu voi fi insiguranta, dar tu sigur vei raci. Esti uda din cap pana in picioare.
Akemi era cam confuza nimeni inafara de mama ei nu incercase sa aiba grija de ea. Nu mai stia ce sa spuna asa ca a tacut incercand sa gaseasca un subiect de conversatie desi nu prea reusea. Linsitea dintre ei era apasatoare incat Drake s-a simtit fortat sa spuna ceva.
-Gata!Scuze, dar nu prea ma pricep esti prima fata pe care o sterg cu prosopul. Dar stiu sigur ca esti si prima fata frumoasa pe care am vazut-o in viata mea. Pot spune ca esti mai frumoasa decat Alba-ca-zapada. Tu ai un negru al parului mult mai frumos decat ea, iar culoarea pieli e mai atragatoare .
-Alba-ca-zapada a existat?
-Bineinteles! Voi credeti ca toate astea au fost basme inventate?
-Nu,eu cred ca orice e spus are un gram de adevar.
-Ai dreptate.
Akemi a inceput sa zambeasca cand Demonul i-a dat dreptate pentru ea era ceva nobisnuit , dar recunoaste chiar si ea in gandul ei ca nu ii displace.
_______________________________________
The sinking scenery, is wiped by this sleeve.
Following the voice, I start walking.
|
|
| |
|
